vara

*

Un urias cu pete albe ma strange cu putere ..atat de mult ca ma intreb cum de nu ma sufoc..ma-nfurie cand aud pe unii spunand aici e tot...traiesti cat poti in asta strangere..incearca sa respiri..macar 50-60-70 de ani..daca nu apuci atat macar sa respiri cu toata fiinta, ca apoi nu mai esti..nu vei mai fi..Dar cum?atat sa fie ?o mica zbatere in mana de vandal ce nu ii pasa ca las in urma batai de inimi,iubiri de suflet tot la fel de mic?Pe el acest nebun urias il vad in sute de oglinzi..ba seamana cu universul in care stam incaplsulati,ba cu ea viata-ca tot neagra cu pete albe si ea se-arata...noi- suflari razlete si totusi bine asezate....Cati Doamne au mai fost n-aintea mea?as vrea sa-i pot vedea macar o data.Ii plang pe toti ce n-au ajuns sa-si infranga necurajul...obisnuinta....necredinta...si poate cel mai grav...nepasarea de a vedea dincolo de urias..Pe cei ce au indraznit vreau sa le iau exemplul si sa m-avant in 'neobisnuit' in 'diferit', 'ciudat' sau... poate 'inapoiat'..credinta ..ea prosteasca cum o vad unii...eu o aleg cum au ales acei soldati sa plece la razboi...ce au luptat si n-au trait doar pentru 'a trai'.
Exista Dumnezeu dincolo de urias..

transparenta