Sa uit de hainele de inchisoare..

Cand se desfac lanturi din mine...si urlu de fericire ca am voie sa cred in nou...si sa uit de vechi si de urat.Cand stiu ca vointa-mi nu mai este atinsa de ceruri grele ce ma infasurau cu nori de minciuna...Cand pot sa alerg libera pe pajisti de libertate...si sa mananc mereu din fructul credintei...cand zaresc soarele si pot crede ca norii nu ma vor mai imbratisa..pentru ca treaba norilor nu este de a ma imbratisa pe mine pt ca eu nu mai am nici un nor negru in mine...Sa pot sa aleg sa aud doar cantece frumoase...sa pot sa aleg....Doamne, frumoasa e libertatea, ce bine sa uit de hainele de inchisoare si sa ma imbrac in rochii albe cu voaluri...sa pot sa ating o floare fara sa cred ca nu ma pot bucura din plin de ea...Vreau sa ma urc pe varf de glas si sa strig :Aleluia!!!Am voie sa visez!!Te iubesc gigantul meu Isus!

Sa mi te scot din inima...

Mi-ai ramas ca un ghimpe in tampla si in suflet..
Te uit fortat ca sa nu te mai simt jungi...dar anestezicul uitarii dureaza pana te vad din nou
ezitari in priviri, masti de portelan..vorbe utile..doar
am sa ma duc la chirurg sa mi te scot din inima
abia astept sa ma trezesc a doua zi
si sa te vad doar ca pe un om obisnuit
 doar tu...un om..atat!
Sau poate ma voi trezi atunci alaturi de un alt om de care voi avea voie sa imi aduc aminte mereu..
mereu...si mereu..