vara!!!

Pentru ca este sfarsit de an academic, si pentru ca in perioada asta simt libertatea in culmile ei cele mai maiestre, m-am gandit sa ies din tiparele cu care v-am obisnuit. Voi numiti-le..incruntari, apatii, sfortari, rabufniri, printre care si cateva bucatele de frumos.
Prima mea marturisire pe care simt sa o expun este aceea ca uneori am impresia ca doar atarn planse , compuneri sau lucrari pe o sarma, de multe ori intrebandu-ma daca trece careva pe langa ele. Si dupa cum am observat din cele cateva comentarii semnate in josul planselor, am indraznit inca sa sper, ca totusi acestea hranesc catusi de putin cateva minti.Daca sunt 2, 3,4..ma bucura si atat.
Avand o plimbare printre blogguri si alte site-uri am ajuns din nou sa ma uit la oglinda…care de data asta nu mi-a mai spus cat de mult am imbatranit sau nu…ci mi-a spus si mai crunt cat de limitate imi sunt sfortarile mele cu care sunt adesea resemnata. Dar nu ma opresc aici, ci doresc a recunoaste ca tot ceea ce prezint este doar o forma de zvacnire a experientelor ,simtitilor din mine, un om de lut care vrea sa faca cumva ceva frumos in universul celorlalti.Si chiar de pare pueril ca vreau sa expun expresii adanci si astfel sa trec putin in vulnerabilitate nu-mi pasa caci a cocheta cu riscul este in acelasi timp cea mai buna reteta spre evolutie personala.
Iar in sfarsit, am adunat intr-un cos cateva bunatati de peste an, care m-au inspirat si poate m-au impins spre evaluarea descoperirea, si usor reinventarea propriei persoane , iar 3 dntre ele sunt :

‘The real voyage of discovery consists not in seeking new landscapes but in having new eyes’ (Marcel Proust)

‘A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca ai inima franta’(anonim)

‘Talentul tau este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tau pentru Dumnezeu.’(Leo Buscalgia)

Zidarul ma intreba de ce ma tem.
Eu il intrebam..esti sigur piatra acolo trebuie pusa?
Sau sa darami acolo?
Stateam pe langa El,
Nevrotic repetam..esti sigur?
M-am pus de-o parte sa creez un plan...
M-am pus sa construiesc chiar eu...
Si ma pierdeam in ceea ce faceam....
Uitasem dar de El.
Ma uit apoi cu mare multumire la 'lucrul manual'
...ce-i drept era hidos...
cand mana-si puse pe-al meu umar
Zambi si arata spre acel castel grandios...
la care tot visam.

E-o vreme de tacere...tacere surda impanzita in cuvinte negandite nevrute,sunt doar cuvinte pentru a nu arata tacerea...e-o vreme de tacere in care te-opresti, e-o vreme de repaos cand realitati agatate ca perfuzii te fac sa nu mai misti,e-o stare de-amnezie in care lacrimile nu-s raspuns,esti intre nord si sud, esti intre cer -pamant, e-o clipa-n care doar stai si privesti in sus.E vremea recunoasterii ca esti doar om de lut.

Daca suntem asa fragili,cat de aproape suntem de nefiinta?raspunde-mi la aceasta intrebare imaginandu-te ca fiind in acelasi timp in existenta si in inexistenta.Incearca sa zbori putin cu sufletul aproape de tavan si sa te vezi...nu te speria e doar un exercitiu de imaginatie..sau o joaca...pana la urma copii fiind tot prin joc ajungem sa descoperim lucruri noi.Cum e? cum ar fi?e o alta lume,o alta dimensiune...ce va veni intr-o zi......doar te intreb:daca e mai mult...ce faci?

To a dear friend