Rastignindu-mi firea
Azi stau in fata unei cruci
Cu bratele pline de flori voioase
Le sarut caci ele imi canta bucuria
Azi mi-am rastignit firea...
Firea care mereu ma intreaba: ce ar credealtii despre mine...
Cand sta pe cruce...ii simt inca durerea cand in ochi de oameni vad pareri gri
Si chiar de doare..in timp nu va mai durea
Caci aici la crucea firii mele imi voi gasi eliberarea..inca un pas...si unul mare
Cand ea nu va mai fi deloc ..voi da banchet si voi manca
Caci atunci cel rau nu va mai putea manca din mintea-mi si din suflet
Voi multumi si saruta picioarele Uriasului meu alb,Isus
Pentru ca in loc de fire va creste Duhul Lui in mine
Cu mai mult foc..si limbi de sus
