Azi n-am mai pictat

Azi n-am mai  pictat..caci o ingerasa cu ochi mari caprui , a batut usor la usa ...exact cand vroiam sa prind eu aripi din panza...M-a intrebat cu o voce fina: pot sa te privesc cum pictezi?I-am spus: nu, pentru ca devin timida.Nu se poate asta! Eu:...cum?Ea: nu se poate.Am amutit.Cum din gura de copil s-a nascut aur...cum mi-a adus aminte sa nu imi fie rusine cu dar dumnezeiesc.Apoi mi-a spus: pot sa pictez eu? De parca ea ar fi fost profesoara acum...imi arata ce inseamna sa nu iti fie rusine sa pictezi cand altii sunt de fata.Si ea picta din suflet crud..suflet de mar...suflet dulce acrisor..acum firava , apoi efervescenta.

Si am gresit din nou..

Imi intarisem cetatea inimii...cand un gest frumos m-a iritat..a zgariat numai putin cetatea..si din ea au curs mari de suflet...curgeau si nu le puteam opri..stiam ca am gresit din nou...sa sper ca un alt suflet m-ar vizita si ar cina cu mine..in inima mea.Azi uit...azi uit... si uit...si incerc cu mainile disperate sa culeg marea pana nu se usuca pe pamant pustiu..