Iubitul meu...

Iubitul meu..eu cred ca ochii tai au fost luati din mare..asa...simplu....doua picaturi adunate..si apoi scapate usor pe chipul tau de inger.Iubitul meu...eu cred ca zambetul tau....a fost faurit cu cea mai scumpa pensula...asa incat sa ma uimesc mereu de el;iar rasul tau cred ca a fost rupt dintr-un cantec cantat in veri mult prea calde.Iubitul meu....inima ta cred ca a fost slefuita in aur ....iar portile ei au gravate pe ele florile mele preferate..si cuvantul cu care adesea ma alinti: printesa.Iubitul meu..iti multumesc ca mi-ai dat cheia inimii tale...acum ca am intrat...nu mai vreau sa mai ies...e prea bine aici.M am inchegat atat de bine..ca ti-am devenit artera.

Cuvinte hapsane

Cand am inceput sa te iubesc..am inceput sa fac colectie de cuvinte frumoase..ca sa ti le ofer tie...A fost usor la inceput....le gaseam pe strazile inimii mele...la fiecare pas...iar apoi le lasam sa zboara libere...spre tine...sa iti mangaie chipul :ochii,gura,obrajii, fruntea...sa iti mangaie sufletul..Intr-o zi ...eu ma plimbam din nou prin inima...si gasindu-te acolo am incercat sa caut din nou cuvinte...dar strazile erau goale...Cum sa traim noi fara cuvinte..cand tari ne despart...Cuvintele au devenit hapsane imi zic....incerc  sa gasesc un vinovat....pentru a nu imi aminti ca dragostea nu o pictezi numai in cuvinte....ca dragostea inseamna si taceri..priviri...imbratisari ...iar ele vorbesc in locul a mii de cuvinte.Pana cand ne revedem deschid dictionarul la intamplare...si gasesc din nou cuvantul dor...dor de tine.

Eu nu stiu cum sa fiu fara de tine...

Eu nu stiu cum sa fiu fara de tine.Am incercat din rasputeri...pentru o clipa m-a indignat realitatea ca eu cumva nu mai sunt una...ci sunt cumva jumate....Imi pare ciudat ca o parte din mine...e undeva departe....Cum merg oare oamenii cu jumatati de suflet?Oare merg mai intr-o parte ..pentru ca jumatatea de inima ramasa e ca un bolovan?Oare se vede pe chipul lor ca ceva lipseste?Oare au lacrimi in ochi ce sunt mereu gata sa o ia razna...dar se ascund bine in speranta ca zilele pot deveni cumva mai scurte?Cum sa fac eu ca vinerea sa fie mai scurta?Cum sa fac eu ca amintirea imbratisailor sa fie mai scurta?Cum sa uit de un sarut de jar?Sau oare trebuie sa uit?As vrea cumva sa tai din amintiri...insa asa devin o lasa...Cum sa explic atunci sufletului sa nu mai doara?Sa ii pun pansament?Sau sa astept...sa astept cuminte cu ochii mari deschisi...in fata unui ecran...sa astept sa rasara ghioceii...sa ne vedem din nou...cand avioanele decid...

Ore bezmetice..

Stii...orele o iau la fuga...sunt asa de grabite...ca niste tramvaie...care transporta in ele pasageri grabiti spre  acasa...pasageri ce sunt asteptati de un el,o ea...Acasa pentru noi e poate  undeva intre granite...nici nu stiu...dar orele tot fug bezmetice cand ne vorbim...sau cand tacem, iar zambetele se saluta mute...cand tacem, iar ochii se imbratiseaza ...iar ochi-ti ma imbratiseaza...si eu ma  fac din ce in ce mai mica...si nu mai sunt ...sau sunt o rasuflare taiata in brate puternice..N-am mai pictat de saptamani...caci mi te-am pictat pe tabloul cu batai de ceas...ti-am conturat chipul frumos...si am uitat de mine...iar tabloul asta ramane doar al meu...nu il vand...nu-i pot gasi pret,,iar eu raman a ta... rasuflarea din bratele tale ce se confunda cu rasuflareaa ta...

Inchisa in albastru...

M-ai inchis in albastru...dar un albastru cald...ce ma face sa uit de frig...Degeaba pun lemne in semineu caci in palatul nostru e vara multa....mi-e teama sa ies din el sa nu inghet din nou...Mi-e dor de bratele ce niciodata nu m-au imbratisat, mi-e dor de o soapta niciodata spusa la ureche...mi-e dor de tot ce nu cunosc...si vad cuvintele tale de ciocolata...cum ma indulcesc...Vreau doar sa inchizi pt o clipa ochii.....sa las inima sa imi bata mai usor...iar apoi sa imi spui o poveste despre printese si printi...si sa adorm in inima ta.Pana atunci...lasam avioanele sa decida....

Eu strig victorie!

Cu chip de inger te-am vazut intai..insa ochii tai rupti din cer purtau bolovani gri ce se rostogoleau in sufletul meu..As fi vrut sa ii sfaram ..si sa te scot din inchisoarea robiei.As fi vrut sa ma lupt cu toti uriasii care te-au intemnitat...sa ma intoc in timp si sa nu-i fi lasat sa te faca sa alegi ura..si robia.Ma doare nezambetul tau, ma doare plictisul tau, ma doare minciuna din tine.Ma dor oamenii cu cangrene, si urasc pe cel rau care schimonoseste chipuri de inger.Tocmai de aceea am sa lupt...si-am sa castig razboiul din mine, ca sa raman un steag in viata ce-am trait-o...si altii sa vada ca Dumnezeu face si din chipuri schimonosite de durere, chipuri regale...din ghemuri de frica,straie de aur, din deznadejde,bucurie.Eu strig victorie!

Sa uit de hainele de inchisoare..

Cand se desfac lanturi din mine...si urlu de fericire ca am voie sa cred in nou...si sa uit de vechi si de urat.Cand stiu ca vointa-mi nu mai este atinsa de ceruri grele ce ma infasurau cu nori de minciuna...Cand pot sa alerg libera pe pajisti de libertate...si sa mananc mereu din fructul credintei...cand zaresc soarele si pot crede ca norii nu ma vor mai imbratisa..pentru ca treaba norilor nu este de a ma imbratisa pe mine pt ca eu nu mai am nici un nor negru in mine...Sa pot sa aleg sa aud doar cantece frumoase...sa pot sa aleg....Doamne, frumoasa e libertatea, ce bine sa uit de hainele de inchisoare si sa ma imbrac in rochii albe cu voaluri...sa pot sa ating o floare fara sa cred ca nu ma pot bucura din plin de ea...Vreau sa ma urc pe varf de glas si sa strig :Aleluia!!!Am voie sa visez!!Te iubesc gigantul meu Isus!