Un pahar de lacrimi as vrea sa dau la toti sa guste..sa guste sarea piscacioasa..inecacioasa...care imi uda ochii in fiecare zi...sa simta si altii sfasietura...durerea gandurilor....de ce/...de ce eu...de ce...de ce...de ce...de ce....de ce eu...daca scriu de 1000 de ori...ajung la un consens?nu!!!azi cand imi beam singura lacrimile...am privit involuntar catre poza de pe perete... cu mine..mama..sora mea..si unul vitreg...si in mine cuvantul 'ura' zbiera catre ei.....dar i-am iertat....si totusi ranile-mi ma ustura enorm inca...Doamne...existi, stiu, Doamne cum sa existe asa durere? Ma prabusesc la crucea Ta..sunt infranta...gaseste-ma

to:OCD

Mi-ai sfasiat viata...mi-ai furat fasii din inima..usor usor..ca un cancer ...m-ai mintit ca daca ma repet voi putea controla ceva...m-ai injectat cu frica...si m-ai acuzat ....te-am fumat ani la rand nestiind de ce..cum...si de unde imi aruncai ganduri de carbune...Acum ...ca am iertat ...sunt libera...am decis ca negru e Isus cand sta pe cruce...ca el e negru cu gandurile putrede atarnand pe El...grele ca un plumb...il dor enorm...se repeta ...se misca ca niste viermi ....eu stau ..privesc si plang...si multumesc pentru asa Jertfa...asa onoare...sa stiu ca El, Print al iubirii a purtat demonul OCD-ului la cruce...ca si acum il poarta...Iti multumesc Tata!!