margele si vorbe

Cerul s-a despicat ,s-a despicat ca sa ploua cu margele, margele de iubiri...ele-au cazut in brate, pe inimi...au zdrobit,au despicat in doua suflet...o fata cu inima asteptanda nu intindea mainile...se gandea ea:eu vreau doar sa cada langa mine..sa pot sa scriu despre ea, nu vreau sa ma zdrobeasca.Si a cazut margea de dragoste pe langa ea...si ea se minuna,si o orbea , dar ea scria...scria, scria...cat mai plangeam cand o vedeam, vroiam s-o rog, sa o implor sa lase pixul jos s-o imbratiseze,durerea zdrobitoare avea s-o faca muta, sa uite si de scris , sa-nvete ca exista si vorbe fara forme, priviri, taceri,poem necuvantat-ce mai frumos e cand nu e creat in inchisori de vorbe.