Depravarea Miresei

Mireasa imbracata in sfintenie, se imbata pe la colturi cu pahare de barfa, se culca cu neiertarea si patimeste cu gura,se murdareste in namolul mandriei.Se vinde ieftin in bordelurile compromisurilor.Biserica din zilele noastre,mireasa frumoasa, trezeste-te!Printul te plange cu suspine!Revino,iubeste-L!

Cand cautam iubirea

Am cautat iubirea sovaind in pantec.Nu stiam sigur daca imi este permisa.Ma incolaceam in carapace de otel cand mi se oferea prea gratuit.Am cersit inconstient iubirea tuturor, incepand de la mama cu privirea in gol cand nu stia cu se sa ma hraneasca,pana la un el mandru care se ascundea dupa ghimpi de arici pentru ca fusese si el la randul lui ranit...nu arata intocmai ca De Niro.De fapt era deformat,deformat in chipul sufletesc.Cand mi-a zgariat pe inima cu : nu te-am iubit,mi-am formulat un roman politist in strazile inimii, in care el avea sa fie inchis in inchisoarea regretelor.Si asa a fost...cand ne-am despartit, el plangea...eu castigasem...eu imi castigasem libertatea cat si orgoliul.Caci pe orgoliu m-am sprijinit adesea cand simteam ca iubirea fuge de sub picioare ca un pres tras de cineva malefic.M-am mintit frumos, ca o pot castiga daca imi compromit fiinta-mi cu...banal tot fiinta-mi..cu o persoana deformata,cu un abtipild care il lipeam pe creierele oamenilor:ia de aici, asta sunt eu.De fapt vindeam ziare ifetine pentru a ma pierde pe mine.Cei mai creduli ma credeau, cei cu minti de stanca ma priveau ingrijorator.Cand cautam iubirea ca pe ceva ce trebuie castigat, pierdeam adevarul...nu stiam ca iubirea nu se cauta, ca nu trebuie sa alergi dupa ea.Ca ea este acolo cu tine mereu,vesnic.Ca iubirea nu a fugit cand pe cruce era prinsa in piroane, ca El nu se schimba, nu se metamorfozeaza cum faceam eu.El e acelasi ieri si azi si in veci.Cand am gasit iubirea...

Un mar crud urat

Uratenia nestiintei..mar crud ce priveste cu ochi amar un mar copt lovit putin.Marul crud nestiutor care crede ca marul copt lovit e nedemn,e de mii de ori mai urat si jalnic cand ii vezi nestiinta,neputinta de a 'digera' ca in lume exista mere diferite.Te iert mar crud, chiar daca ti se pare ca faci fapte bune atunci cand ma saluti.

Flori de caramel

Florile mele de caramel stau cu capul in jos .Le citesc o strofa din inima mea de foc.In inima mea arde o scrisoare din cuvinte amare, cuvintele mi se agata de buze atat de inclestat ca mi le invinetesc,ca mai apoi sa rabufneasca intr-un fum gri urat.Iar florile mele de caramel incep sa picure.Imi picura pe maini,imi picura pe vene.Si ele tac topindu-se fara sa urle, fara sa zbiere.Florile mele de caramel,va urasc ca nu va impotriviti, ca nu puteti lupta .Ma urasc ca va topesc.Urasc ca sunteti de fapt parte din mine,ca uneori ma distrug fara sa zbier , fara sa lupt mai cu furie pentru inima din mine in  care carti de cuvinte dulci trebuie sa odihneasca.Trebuie sa scriu o scrisoare catre cel ce mi-a scris cuvinte amare pe inima.Sa il invit din nou la un duel.Intai trebuie sa vorbesc cu Tata.

Titanul

Mergea pe tocuri inalte pe asfalturi singure.Trotuare singure,copaci singuri..Cerul tintit cu pioneze albe ii tintea inima cu pioneze de dor dupa asfalturi pline de mama,de tata,de sora,de prieteni din copilarie,de colegi de scoala.Si-a adus aminte ca are doar un geamantan de haine si cateva carti acasa.Ea si geamantanul.O intrebare ii invartea universul: cine sunt fara geamantanul meu , fara asfalturile cu mama, tata prieteni?Cine sunt eu sub cerul tintit de pioneze?Cand era mai mica obisnuia sa vorbeasca des cu un Titan care stia totul despre toate.El o purta spre un viitor sigur orice s-ar intampla.Pe drum uitase putin de Titanul ei.Azi si-a readus aminte.Titanul o privea printre pionezele albe .Si a stiut ca ea fara geamantan si asfalturi, este ea de mana cu  un Titan.

Cand m-am desprins de ochii tai

Am batut la usa ochilor tai cu o privire scurta
Erai pierdut intr-un castel frumos, inalt, aproape perfect
Eu inca strabateam valuri in furtuni,de brat cu Uriasul meu Sfant
Si m-am desprins usor de ochii tai..si mi-am spus: e bine asa,e bine de tot.

Circular

Buna,ce faci?Vrei o ciocolata?Cu placere!Vezi? ti-am dat!E vina ta!Buna ce faci?Era vina ei. Vrei o ciocolata?Cu placere!Vezi? ti-am dat!Buna ce faci?Era vina lor!Vrei o ciocolata?Vezi?Ti-am dat!E vina ta.
Buna.Fac bine.Nu vreau o ciocolata dar vad ca insisti, multumesc.Imi scoti ochii.Nu am vrut ciocolata neaparat.Nu e vina mea dar trec peste.Buna,fac bine. Era vina ei?de ce imi spui mie asta? dar daca zici.Nu vreau ciocolata dar pt ca insisti, multumesc.Imi reprosezi.imi scoti ochii.Buna fac bine, tu?Era vina lor..ok,nu m-ai convins dar de ce mi-ai spus?Vreau o ciocolata pt ca se intampla sa am pofta.Mi-ai dat, da,multumesc dar imi scoti ochii.Da , e vina mea ca ti-am acceptat ciocolata nestiind ca esti o fiinta circulara..oferi ciocolati ca sa iti implinesti compulsiile.Iti era frica de ce as spune despre tine.Circular se minte o fiinta cu cangrene circulare.

Trenul fara numar

Cand trec trenurile prin gara...Cum trec trenurile prin gara...te iei la vorba cu un calator tu stand pe peron..iti vorbeste frumos, galant...ca mai apoi sa nu coboare.Iti lasa un multumesc sau iti cumpara un tablou...si nu coboara...si tu te simti ca si cum te-ai prostituat..iar ai jucat un joc jenant si jignitor....te-ai lasat din nou palmuita galant de un alt calator ce doar admira tablouri.Atat

Cafea cu o amica

Era intr-o joi ploioasa.Ploua pe strazi,ploua pe acoperisuri,ploua pe fete crispate ,apatice,zgribulite.Amesteca in cafea zaharul, iar cu lingura imi sacaia creierul.I-am zis:stop!Nu stiu cum sa incep..mai bine iti spun direct:as vrea uneori sa nu existi.Ma intelegi?Sa nu fi existat vreodata!Privea in pamant..doar un tremur al sprancenei imi spunea ca este vie.Mi-as fi dorit sa spuna ceva cum o facea de atatea ori..acum tacea.Vezi?vezi cum esti?Cand imi e lumea mai draga..atunci vii cu intrigi si explicatii absurde..Acum taci, esti o lasa.Te urasc! Ea tot cu ochii in pamant.Am inceput sa strig: vorbeste-mi!2 batrani de la masa vecina au amutit.La fel si vanzatoarea.Ea tot tacea.
Uite cum ma faci de tot rasul.Ce vrei, sa ma prabusesc pe genunchi sa te implor?Am cazut pe genunchi si ca niciodata am rostit:te implor..te implor,lasa-ma sa traiesc.Lasa-ma !S-a uitat la mine cu ochii inlacrimati.....si mi-a spus inca o data a mia oara: eu nu pot sa nu iubesc.Am inghitit in sec...mi-am luat haina si am iesit pe usa..eu cu inima mea , amica cu care am iesit la o cafea intr-o joi ploioasa.