Iubitul meu...

Iubitul meu..eu cred ca ochii tai au fost luati din mare..asa...simplu....doua picaturi adunate..si apoi scapate usor pe chipul tau de inger.Iubitul meu...eu cred ca zambetul tau....a fost faurit cu cea mai scumpa pensula...asa incat sa ma uimesc mereu de el;iar rasul tau cred ca a fost rupt dintr-un cantec cantat in veri mult prea calde.Iubitul meu....inima ta cred ca a fost slefuita in aur ....iar portile ei au gravate pe ele florile mele preferate..si cuvantul cu care adesea ma alinti: printesa.Iubitul meu..iti multumesc ca mi-ai dat cheia inimii tale...acum ca am intrat...nu mai vreau sa mai ies...e prea bine aici.M am inchegat atat de bine..ca ti-am devenit artera.

Cuvinte hapsane

Cand am inceput sa te iubesc..am inceput sa fac colectie de cuvinte frumoase..ca sa ti le ofer tie...A fost usor la inceput....le gaseam pe strazile inimii mele...la fiecare pas...iar apoi le lasam sa zboara libere...spre tine...sa iti mangaie chipul :ochii,gura,obrajii, fruntea...sa iti mangaie sufletul..Intr-o zi ...eu ma plimbam din nou prin inima...si gasindu-te acolo am incercat sa caut din nou cuvinte...dar strazile erau goale...Cum sa traim noi fara cuvinte..cand tari ne despart...Cuvintele au devenit hapsane imi zic....incerc  sa gasesc un vinovat....pentru a nu imi aminti ca dragostea nu o pictezi numai in cuvinte....ca dragostea inseamna si taceri..priviri...imbratisari ...iar ele vorbesc in locul a mii de cuvinte.Pana cand ne revedem deschid dictionarul la intamplare...si gasesc din nou cuvantul dor...dor de tine.

Eu nu stiu cum sa fiu fara de tine...

Eu nu stiu cum sa fiu fara de tine.Am incercat din rasputeri...pentru o clipa m-a indignat realitatea ca eu cumva nu mai sunt una...ci sunt cumva jumate....Imi pare ciudat ca o parte din mine...e undeva departe....Cum merg oare oamenii cu jumatati de suflet?Oare merg mai intr-o parte ..pentru ca jumatatea de inima ramasa e ca un bolovan?Oare se vede pe chipul lor ca ceva lipseste?Oare au lacrimi in ochi ce sunt mereu gata sa o ia razna...dar se ascund bine in speranta ca zilele pot deveni cumva mai scurte?Cum sa fac eu ca vinerea sa fie mai scurta?Cum sa fac eu ca amintirea imbratisailor sa fie mai scurta?Cum sa uit de un sarut de jar?Sau oare trebuie sa uit?As vrea cumva sa tai din amintiri...insa asa devin o lasa...Cum sa explic atunci sufletului sa nu mai doara?Sa ii pun pansament?Sau sa astept...sa astept cuminte cu ochii mari deschisi...in fata unui ecran...sa astept sa rasara ghioceii...sa ne vedem din nou...cand avioanele decid...