2012, Rugaciune

Doamne,
Tata? vine un nou an! Tata,sopteste-mi in fiecare zi a acestui an ca trebuie sa imi incep ziua cu un ceai cu Tine, si s-o termin tot cu tine,ca viata pe pamant e goana dupa vant,ca daca nu-s cu Tine,pierd tot ce am mai scump.Sopteste-mi ca vesnicia este aproape, bate-ma peste umar si nu ma lasa, daca nu raspund o data, striga la mine, ia-ma de mana si indreapta-ma unde vrei Tu.Eu vreau cu Tine anul asta, cum vreau cu Tine toata viata.Amin

Romani 8:15

'Si voi n-ati primit un duh de robie ca sa mai aveti frica,ci ati primit un duh de infiere care ne face sa strigam Ava, adica Tata!'
Am vazut cum daca lasi cea mai mica fisura in sulfetul tau ca frica sa intre, aceasta va creste si va ajunge un monstru, va pune stapanire pe gandurile tale si astfel pe viata ta.Frica amestecata cu vina,sunt poate cea mai reusita reteta a celui rau in a ne face sa spunem: nu mai pot.Frica ia locul credintei si ca si un virus doreste sa distruga tot.Exista speranta cand ne intoarcem privirea catre El,Tatal nostru.Caci El ne-a dat un duh de infiere si nu de frica.Alege sa crezi in fiecare zi acest lucru si monstrul fricii va muri.Amin

“Measured against eternity, our time on earth is just a blink of an eye, but the consequences of it will last forever.” Rick Warren

sau...
Masurat cu eternitatea, timpul nostru aici pe pamant este doar o clipire, dar consecinta acestuia va dainui vesnic.

studying:)

Linii

Doua linii orizontale sunt sinele de tren.Ele sunt cat se poate de drepte iar uneori devin serpuite.Eu as vrea ca ele sa devina verticale si sa nu se mai serpuiasca.Sunt obsedante cand le vezi...asa ..pe terestru.Cica ele te duc catre o destinatie.Care destinatie, ca tot inapoi de unde am venit ajungem.Eu propun sa luam o zi in care sa oprim toate trenurile si sa incercam sa desenam toti in noi o linie verticala, care in realm spiritual ne duce fata in fata cu destinatia ideala: Dumnezeu.

Daca privesti inspre inalt simti dor.Ascutite in dezlantuirea lor neinfricata , aripile zgarie norii, fara sa le pese ca ii ranesc.Ele tintesc spre sus, spre acel misterios rai de vise.Dorul le trage in sus, le strange ca doua maini, mai ca le striveste.In zbor, durerea aproape ca le frange, dar ele stiu ca in raiul de vise..acolo e durere dulce unde nasc vlastari de vise ce trebuie hraniti , iubiti ca apoi sa creasca aripi ce vor zbura spre un nou cer.

Aud.Aud un strigat, un strigat luminos ce se aseaza pe urechi, urechile fug, fug disperate.Le doare strigatul, caci le priveste ciudat, le intreaba unde e sufletul,iar ele nu stiu ce sa le raspunda.Dar strigatul cauta necontenit urechi si suflet, strigatului ii pasa de suflet ratacit.Ochii, si ei fug de lumina strigatului.Lumina ii iubeste, dar ei, ei plang indurerati de prea multa lumina, caci intunerec mare e dincolo de ei.Luminii strigatoare ii pasa,ii pasa dureros de mult de suflet fara ochi, fara urechi.Suflete, vino , vino la altar, vino in iubire, iubire calda

El, El e frumos,El e divin,El e puternic,gingas.El priveste, zambeste, daruieste si iubeste,el zideste.El...El tanjeste...el/ea, ei, noi...noi urati, noi murim, noi slabi,noi ne intoarcem privirea,noi furam, noi uram, noi daramam, noi nu vrem.De ce? Noi nu-L avem pe El.El plange dupa noi, noi plangem dupa El?

margele si vorbe

Cerul s-a despicat ,s-a despicat ca sa ploua cu margele, margele de iubiri...ele-au cazut in brate, pe inimi...au zdrobit,au despicat in doua suflet...o fata cu inima asteptanda nu intindea mainile...se gandea ea:eu vreau doar sa cada langa mine..sa pot sa scriu despre ea, nu vreau sa ma zdrobeasca.Si a cazut margea de dragoste pe langa ea...si ea se minuna,si o orbea , dar ea scria...scria, scria...cat mai plangeam cand o vedeam, vroiam s-o rog, sa o implor sa lase pixul jos s-o imbratiseze,durerea zdrobitoare avea s-o faca muta, sa uite si de scris , sa-nvete ca exista si vorbe fara forme, priviri, taceri,poem necuvantat-ce mai frumos e cand nu e creat in inchisori de vorbe.

'Sa nu uiti niciodata ca viata e pe zile'(Oana Pellea)

Doamne?Doamne o privire de-a Ta si am intelege totul! Priveste astazi in ochi,dar ajuta-ne sa deschidem ochii legati in necredinta,mandrie,prostie!Doamne ajuta prostiei noastre de a ne crede statornici pe pamant!

Cerul, cerul este un gol plin, plin cu Dumnezeu care imbratiseaza ...inimi, minti,vise..te-mbratiseaza Infinitul omule!!decshide bratele si primeste-L!

Si totusi ies si azi scanteie de D-zeu din noi,aven un rai in noi ce se vrea eliberat spre neant, dar mai intai trebuie sa ne trezeasca pe toti la realitatea ca exista!sclipiri agatate de sufletee noastre...ne lumineaza o clipa, si daca le vedem spunem: Doamne cat de frumos e in noi si in lume,dar cat frumos mai exista dincolo de lume?mi-e sete de frumosul Intreg si multumesc pentru sclipiri!

Tu nu esti corp ce are suflet, tu esti un suflet ce are corp.

fa-te mic mic de tot in tine si vezi ce mai ramane?Dumnezeu, sau nimic?

Plange-ti lacrimile fara sa invinovatesti Divinul, pana la urma tot ce esti trebuie sa inseamne o continua renuntare la 'tine'

studiu in culoare

Doi greieri

Se facu lumina orbitoare intr-un colt de camera;asa lumina ca bietul greiere ramase intr-o amortire subita.Gandeste el 3 intrebari de o data:sa fug? sa stau? sa cant?Daca aleg sa fug ma vede si ma zdrobeste,daca stau tot ma vede si ma zdrobeste,daca mai si cant ma zdrobeste de-a binelea.Si-a repetat de ataea ori aceleasi intrebari incat fiind ocupat de prea multe griji incepuse sa se invarte intr-un cerc fara sa isi dea seama ca lumina fusese acolo si nimic nu se intamplase.Se intamplase insa ceva cu greierul,a inceput sa creada intr-un crez:nu pot face nimic,si asa n-a mai cantat vreodata.
Se facu lumina orbitoare intr-un colt de camera si un alt greiere, si 3 ganduri il lovesc:daca fug ma vede,daca stau ma vede,iar de cant ma mai si aude.Daca e sa cant ultimul cantec aleg sa cant pentru a-i face omului clar ca sunt doar un greiere si nu fac nici un rau.Si a tot cantat greierul.Lumina venea dinspre o usa deschisa.

indescribable

sublim

As vrea sa ma plimb pe o sarma ce taie spiritualul de realitate...sau nu..as vrea sa ma zmulg de tot din realitate si sa stau pentru cateva ore-vesnicii numai in spiritual.Exista atatea spatii in fiinta noastra si le locuim atat de putin doar pentru ca vedem mereu material.Ma minunez la cata responsabilitate ne-a fost data in maini de catre bunul Dumnezeu.A vrut sa simtim si noi cum e sa iei mana si sa o pui la lucru pentru ca apoi sa te bucuri de rezultatul acesteia,iar unul din lucrurile esentiale ce trebuiesc muncite este sa invatam sa ocupam toate spatiile din noi.

Ma dispera geometria vietii, ma infioara fixatia pe este’cazul’ este ‘timpul’.Traim intr-o lume usor autista, fixata pe norme , norme ce persecuta diferitul .E-o lume perfida , e doar incorsetata de asa numita ‘libertate’ ce daca am descorseta-o s-ar desira un supraponderal de buboase prejudecati si rautati.Eh,na frustrare,scriind aceste randuri poate reusesc sa dau putin cu alifie pe ciuperca asta de pe corpuri paradigmatice bolnave.

Exercitiu spiritual

Ai murit.Unde esti?
Nota: avem impresia ca trebuie sa traim mult pentru ca de fapt suntem vesnici.

Mic creatorule

Acum nu mai am nici o indoiala ca D-zeu ne-a facut pe toti mici creatori;ne-a creat mai intai pentru ca apoi sa ne dea creionul, pensula sau ce doriti...pt a ne crea singuri vietile, creionul si pensula liberului arbitru ne transforma viata fie intr-o opera de arta, fie intr-o catostrofa.Unii ar spune ca El trebuie sa ne creioneze viata! El nu poate decat sa ne ofere unelte si o fundatie pe care sa creem,fundatia jertfei Lui.Caci intr-un final te vei prezenta cu asa zisa ta' creatie' in fata Lui si te va intreba: ce ai facut din jertfa Mea?

The more I seek You

Isus

Isus... imi canta-un gand, Isus imi canta-n piept, Isus Il vad pe cruce..Isus nu Il mai vad.Isus e scris in Carte, Isus scris in carne ce bate ,bate-odata cu secundele amare ale ceasului cel mare, ce-atarna de gatul omenirii de mii de ani.Isus aici,Isus in cer,Isus surzeste timpanul, Isus sopteste.Imi ramane decat El,si-s fericita ca-mi ramane, si n-am sa plec la capat de drum fara pace ca voi vedea Isus.Amin