Oana Pellea, preferata mea!

Romanul credintei

Pe paginile cartii mele erau cuvinte scrise de altcineva..toti se semnau cu cate un cuvant superficial...doar pentru ca oracolul era in viata lor.Am hotarat sa iau stiloul in mana...si sa i-l dau Iubirii mele..Isus.Mi-a luat mana in a Lui ..si atunci i-am simtit puterea, curajul,dragostea,rabdarea, perseverenta...si asa mi-am innoit mintea, viata..asa am inceput sa seman cu El mai mult.Si am scris amandoi cel mai frumos roman in care eroina a invins cele mai mari batalii pe aripile credintei!

Geometria emotiilor

Emotiile  se rotesc perfect pe dusumeaua sufletului..la fel mereu..nici un alt suflet nu le roteste diferit..nu le arunca in aer...sau da cu ele de pereti...La unii se mai intortocheaza cand intra in depresii sau frici sau psihoze..atunci demonii le zdrobesc, le sufoca pana aproape ca dusumeaua si peretii sunt deformati intr-o entitate gri..in care totusi mai lumineaza un foc...vointa.Cum faci sa pui paie pe foc ..ca sa lipesti apoi emotiile zdrobite?Prin minuni mici, mijlocii, minuni mari...intai mesteci seminte de credinta prin neuroni de gratii...apoi astepti sa creasca in tine floarea minunii...si o uzi , o uzi, o uzi, o uzi..pana iti iese pe ochi, pe urechi cuvantul uzi.te incolacesti in tine...caci nu iti vine sa o uzi..iti vine sa ramai in geometria emotiilor strivite.Apoi creste floarea credintei, floare minunii si apoi o arunci pe focul mic din tine...si iti incendiezi sufletul cu manie, ca de ce te-ai lasat zdrobit atata timp...si apoi mescteci din nou seminte ...caci stii ca asa te transformi in  cine erai o data , apoi in cineva mai bun.

Piane

Pianele stiu sa spuna cele mai frumoase povesti;ele scriu povestea din tine...asculta-le...caci la sfarsitul cantecului te vei afla pe tine ...destainuit unui pian, furat de secrete adanci ....iar tu pus pe o piesa.

Schita de Bucuresti 2011

Cand treci pe langa Lizeanu, tramvaiul 16 duduie de oameni...aproape ca plesneste..haina unei doamne e prinsa in usa dar nu are ce sa faca...singura ei dorinta este sa poata respira.Mai sus Mega-Image-ul e populat de omuleti infometati..care cumpara cafea mai scumpa decat in Obor.Inauntru supraveghetoarea le damneaza pe fetele care sterg pe jos..si ma intreb cu indignare cum , de  lasa capul in jos si spun:da sefa.Imi vine mie sa reactionez in locul lor...as face o 'cruciada'...dar ezit...Cand o iei spre Obor....oameni imbracati in plastic , fete cu tocuri imense ce scuipa zgomotos seminte si  iti surzesc timpanele pt o secunda..iti surzesc speranta ca vor mai mult de la viata.Pe colt, magazin de haine 'plasticate'.Inauntru , fata de la cabinele de schimbat este mult prea lingusitoare..iti vine sa o privesti in ochi si sa ii spui: ti-ai parasit demnitatea!O iau inspre piata Obor, si deja parca intru intr-un orfelinat .O batranica  cu basma legata la gat de 13 ori..ingheata pe marginea drumului..sperand ca cineva ii va cumpara rosiile...sau branza...in fine .Dar nu..apar monstrii politisti si o izgonesc...ca nu are voie pe marginea drumului.Si ea vine si a doua zi, si mereu...nu renunta.Un domn de la taraba si-a facut singur o poezie in care marar rimeaza cu primar.Imi vine sa ma alatur si sa strig cat ma tin plamanii, mai in gluma, mai in serios...sa pot sa ii opresc pt o clipa pe trecatori...sa auda de fapt strigatul  asurzitor din sufletul domnului: am 5 copii acasa!Intru in magazinul Obor unde parca sunt mintita pe fata ca viata e mai buna decat cred.Preturile aproape ma conving ca salariul oamenilor e mai mare decat spun ei...o pereche de pantofi ...jumatate de salariu.Ies din magazin,pe colt Mc Donalds...in fata taraba unde se vind cartile lui Andrei Plesu ce stau langa ziare cu stiri despre lumea manelelor ...despre scumpiri de preturi.Ma opresc sa ascult  muzica orasului: suierat de vant,clanxon de taxiuri grabite,de tramvaie ticsite...'hai sa iti ghicesc'...'nu-mi dati si mie un ban sa-mi iau o paine'...tocuri inalte,seminte zdrobite...suflete damnate,fara demnitate,ce se vand pe sine..Ma trezeste un copil ce striga catre mama:Mama hai la Mcdonalds!Mama: nu putem,trebuie sa iti iau rechizite...Iar el 'mananca rechizite' ...ca mai tarziu sa plece in New York, sau la Londra.

Zborul fulgului

De o pleoapa rozalie se accidenta un fulg alb, alb ca norii care parca nu vor sa lase cerul sa se vada, il acopera cu bratele, si il sufoca,doar ca sa se vada numai ei cu albul lor...parca stiind ca's efemeri.Eu cred ca nici un nor nu e la fel.. norii traiesc atat de putin...pe buna dreptate ca unii se zbat cu toata forta sa acopere albastrul trainic.Parca ii si vad cum se sfatuiesc si isi spun: acum e timpul nostru...traim putin dar traim curajos..azi suntem mai tari decat cerul.Minciuna norilor curajosi care fac minuni de o secunda.Sublim.Fulgul chiar daca alb ca norii,el nu lupta atat de strasnic...el chiar daca traieste mai mult decat un nor.. este atat de gratios incat nu poti sa nu vrei sa il iei in maini.Un fulg pe pleoapa rozalie sterge in zborul lui o lacrima fierbinte, in clocote...si usor zboara spre buze furand o sarutare...iar apoi pluteste usor lovit de gulerul  camasii invartindu-se rapid ,cade aproape de siret...dar pleoapa nu-l striveste cu privirea..nici nu il ia in maini pt ca nu vrea sa il faca mai putin alb....se apleaca cu buzele-i roz si sufla fulgul sa zboare liber mai departe spre unde vrea el...fulg alb ca norii...care a face o minune pt o secunda..si face alb in suflet clocotit.

Sa crezi...

Sa crezi ca si un copil...e atunci cand alegi sa crezi fara sa pui nici o intrebare...sa amortesti putin si sa lasi mintea sa zboare acolo unde o duce credinta...sa te risti din zona de comfort si control...si sa te lasi sa zbori crezand litera cu litera adevarul...Sa crezi...sa cred ca si un copil...

Adevarul

Sa crezi adevarul ca si cum ar fi o nebunie..sa alegi sa-l crezi chiar daca parea bizar..cand de demult era firesc sa-l crezi.azi aleg sa cred nebunia adevarului...azi fac pasul de a crede adevarul chiar daca pare neadevar.Asa sunt libera.

Melcii grabiti

Vreau sa am curaj sa nu mai cad in minciuni frumoase atunci cand melcii trec unul pe langa altul..pretinzand ca se grabesc.Vreau sa am curaj sa nu mai las pestele roz sa se lase atins de valurile facute de cel albastru.Vreau sa am curaj sa nu mai las fluturele cu aripa zgariata sa zboare din greseala putin mai la stanga spre zborul altuia cu aripa mandra...Vreau sa am curaj sa spun nu!sa strig Nu!!si asa sa fie pe veci.Ma voi ridica pe aripi de fluture...si nu voi privi inapoi chiar daca melcul , pestele si fluturele privesc uimiti la aripile de aur....chiar daca in zbor voi mai intalni sau nu un alt zbor vecin.

Scrisoare..

Intr-o srisoare veche de mii de ani era scris un nume....sters...abia de se vedea...Un baietel cu aripi albe ...statea rezemat pe un nor si arunca cu scrisori cu numele asta ....Pe unii ii atingea pe umeri..pe altii pe obraz..pe altii pe inima...unii scuturau scrisoareade pe ei...indignati ca au fost opriti din drumul lor important...altii se mirau...de unde? cum? altii se opreau si citeau...insa treceau mai departe...pt ca era parca prea greu de descifrat...numai cativa priveau lung incercand cumva sa deschifreze fiecare litera...Dupa ce o faceau...deveneau mai senini la fata...iar in drumul lor ghimpat puteau privi mai usor la florile trandafirilor si nu la ghimpi.Scrisoarea ramanea vesnic cusuta pe inimile lor...si pe ele era scris ..Isus

2014

Las in urma tot ce-a fost...caramizi reci de frica..le daram, le imping departe in oceane verzi mucegaite...sa stea acolo sa se impanzeasca in namoale grele..in cangrenele 'uratului'...care moare..moare...moare!
Las in 2013 vesmintele manjite de panici de 'o data, de doua ori, de trei ori...etc'...' ca daca nu..'.In iad cu ele..in groapa de deseuri.Iar tu diavol jalnic...primeste inca o data in rarunchi sabia Duhului..sabia Tatalui meu.O intinde spre tine demn...iti rade in fata...si asa ma imbrac si eu cu demintate si iti rad in fata.
In 2014 strig : Victorie! chiar de in jur pot fi mii de raniti.