Ore bezmetice..

Stii...orele o iau la fuga...sunt asa de grabite...ca niste tramvaie...care transporta in ele pasageri grabiti spre  acasa...pasageri ce sunt asteptati de un el,o ea...Acasa pentru noi e poate  undeva intre granite...nici nu stiu...dar orele tot fug bezmetice cand ne vorbim...sau cand tacem, iar zambetele se saluta mute...cand tacem, iar ochii se imbratiseaza ...iar ochi-ti ma imbratiseaza...si eu ma  fac din ce in ce mai mica...si nu mai sunt ...sau sunt o rasuflare taiata in brate puternice..N-am mai pictat de saptamani...caci mi te-am pictat pe tabloul cu batai de ceas...ti-am conturat chipul frumos...si am uitat de mine...iar tabloul asta ramane doar al meu...nu il vand...nu-i pot gasi pret,,iar eu raman a ta... rasuflarea din bratele tale ce se confunda cu rasuflareaa ta...

Inchisa in albastru...

M-ai inchis in albastru...dar un albastru cald...ce ma face sa uit de frig...Degeaba pun lemne in semineu caci in palatul nostru e vara multa....mi-e teama sa ies din el sa nu inghet din nou...Mi-e dor de bratele ce niciodata nu m-au imbratisat, mi-e dor de o soapta niciodata spusa la ureche...mi-e dor de tot ce nu cunosc...si vad cuvintele tale de ciocolata...cum ma indulcesc...Vreau doar sa inchizi pt o clipa ochii.....sa las inima sa imi bata mai usor...iar apoi sa imi spui o poveste despre printese si printi...si sa adorm in inima ta.Pana atunci...lasam avioanele sa decida....