Langa un lac patat de amurg insangerat, se odihnea copila.Privea la valuri si asculta cum aplaudau timid ..parc-auzind cantecul din inima ei.....un cantec rosu.Pasarile pluteau alene..plictisite priveau copila ..parca stiau ce are sa se-ntample...Glorios..maretul soare ridica o spranceana peste lac...Copila...care il astepta de mult...cu ochii inchisi zambi...si astepta ca de obicei o prima mangaiere pe obraz..apoi o imbratisare calda...ca mai apoi cantecul ei rosu sa se transforme in alb, alb de tot.

Vreau sa dau afara idei ...sa le incheg prin talantii pusi in mine...sa le arunc pe o foaie..si sa scap cumva de ele....sa stiu ca le-am impartit cu altii.