M-am catarat pe luna cu un gand...am zabovit acolo un ceas ..caci am vrut sa ma privesc pe mine de departe...mica, invartindu-ma in amalgam de cercuri...crezand ca numai inclestarile din mine conteaza...si ca singura ma pot elibera....De acolo de pe luna m-am simtit si mai mica privind spre soare..un cerc de foc mistuitor...iar universul..el pata infinita de culori...el nu e cerc..nu il pot defini exact ...si asa respir usor ....stiind ca nu trebuie sa stiu tot...ca eliberarea vine din a nu sti tot...ci a crede...