M-am catarat pe luna cu un gand...am zabovit acolo un ceas ..caci am vrut sa ma privesc pe mine de departe...mica, invartindu-ma in amalgam de cercuri...crezand ca numai inclestarile din mine conteaza...si ca singura ma pot elibera....De acolo de pe luna m-am simtit si mai mica privind spre soare..un cerc de foc mistuitor...iar universul..el pata infinita de culori...el nu e cerc..nu il pot defini exact ...si asa respir usor ....stiind ca nu trebuie sa stiu tot...ca eliberarea vine din a nu sti tot...ci a crede...

Si minor

Un gand mi-a fost strivit de un si minor...am amutit si mi-a ametit sufletul in trup...m-am agatat cu ochii de cer ...sperand sa prind un nor...ca sa nu plang eu de atat frumos...sa planga norii...caci eu nu am lacrimi inde-ajuns...

Magneti

Trec unul pe langa altul..isi aud rasuflarea...baga de seama ca traiesc....se retrag apoi in lumile lor..mai trec o data unul pe langa altul ..sperand sa se agate de o vorba care i-ar lega intr-o lume a lor....dar nu....doi magneti ce stau cu polii opusi...le e teama...atat.

Minuni

Sa privesti albul soarelui si sa te inunde...sa te lasi atins de o picatura de ploaie si sa iti cante o coarda in sulfet....sa calci descult pe iarba si sa te intorci cu ani in urma cand stateai descult in parc langa mama...sa mergi pe strada fiind surprins de zambetul unui necunoscut stiind ca ti s-a oferit un dar....sa se izbeasca un fluture de obraz, in zborul lui grabit...sa astepti sa treaca un porumbel prin fata ta, fara sa ii deranjezi plimbarea...sa privesti de undeva de sus multime de oameni..si sa te simti bucata din ei...acestea numesc eu minuni!

Un pahar de lacrimi as vrea sa dau la toti sa guste..sa guste sarea piscacioasa..inecacioasa...care imi uda ochii in fiecare zi...sa simta si altii sfasietura...durerea gandurilor....de ce/...de ce eu...de ce...de ce...de ce...de ce....de ce eu...daca scriu de 1000 de ori...ajung la un consens?nu!!!azi cand imi beam singura lacrimile...am privit involuntar catre poza de pe perete... cu mine..mama..sora mea..si unul vitreg...si in mine cuvantul 'ura' zbiera catre ei.....dar i-am iertat....si totusi ranile-mi ma ustura enorm inca...Doamne...existi, stiu, Doamne cum sa existe asa durere? Ma prabusesc la crucea Ta..sunt infranta...gaseste-ma

to:OCD

Mi-ai sfasiat viata...mi-ai furat fasii din inima..usor usor..ca un cancer ...m-ai mintit ca daca ma repet voi putea controla ceva...m-ai injectat cu frica...si m-ai acuzat ....te-am fumat ani la rand nestiind de ce..cum...si de unde imi aruncai ganduri de carbune...Acum ...ca am iertat ...sunt libera...am decis ca negru e Isus cand sta pe cruce...ca el e negru cu gandurile putrede atarnand pe El...grele ca un plumb...il dor enorm...se repeta ...se misca ca niste viermi ....eu stau ..privesc si plang...si multumesc pentru asa Jertfa...asa onoare...sa stiu ca El, Print al iubirii a purtat demonul OCD-ului la cruce...ca si acum il poarta...Iti multumesc Tata!!

Langa un lac patat de amurg insangerat, se odihnea copila.Privea la valuri si asculta cum aplaudau timid ..parc-auzind cantecul din inima ei.....un cantec rosu.Pasarile pluteau alene..plictisite priveau copila ..parca stiau ce are sa se-ntample...Glorios..maretul soare ridica o spranceana peste lac...Copila...care il astepta de mult...cu ochii inchisi zambi...si astepta ca de obicei o prima mangaiere pe obraz..apoi o imbratisare calda...ca mai apoi cantecul ei rosu sa se transforme in alb, alb de tot.