Doua glasuri miici, marunte se ascund in camera de piatra si neagra.Se izbesc culorile lor fine ..de pereti robusti, flamanzi de veacuri.Cand pata de lumina se-asterne pe tavan, glasurile mici, cresc si se alipesc de ea..cuvintele se-amesteca-n lumina si-asa se naste-o poezie...asa piatra, camera si negrul sunt inghitite de cuvant luminos.Asta fac poetii...inghit uratul cu frumos de cuvinte luminate.Cititi-i!
No comments:
Post a Comment