Imi intarisem cetatea inimii...cand un gest frumos m-a iritat..a zgariat numai putin cetatea..si din ea au curs mari de suflet...curgeau si nu le puteam opri..stiam ca am gresit din nou...sa sper ca un alt suflet m-ar vizita si ar cina cu mine..in inima mea.Azi uit...azi uit... si uit...si incerc cu mainile disperate sa culeg marea pana nu se usuca pe pamant pustiu..
Iulia, esti superba!!!! scrie, scrie, scrie, si iar sa scrii! nu ma satur! lasa ca cetatea inimii tale e inca tare, o sa se topeasca nu cand un zambet te va zdruncina ci cand zambetul acela iti va da siguranta! :) fii fericita!>:D<
ReplyDeletemultam frumos Iulisca!!! si tu scrii bine si frumos! sa dea Domnul intr-o zi sa tiparim ce scriem;)
ReplyDelete