Zborul fulgului

De o pleoapa rozalie se accidenta un fulg alb, alb ca norii care parca nu vor sa lase cerul sa se vada, il acopera cu bratele, si il sufoca,doar ca sa se vada numai ei cu albul lor...parca stiind ca's efemeri.Eu cred ca nici un nor nu e la fel.. norii traiesc atat de putin...pe buna dreptate ca unii se zbat cu toata forta sa acopere albastrul trainic.Parca ii si vad cum se sfatuiesc si isi spun: acum e timpul nostru...traim putin dar traim curajos..azi suntem mai tari decat cerul.Minciuna norilor curajosi care fac minuni de o secunda.Sublim.Fulgul chiar daca alb ca norii,el nu lupta atat de strasnic...el chiar daca traieste mai mult decat un nor.. este atat de gratios incat nu poti sa nu vrei sa il iei in maini.Un fulg pe pleoapa rozalie sterge in zborul lui o lacrima fierbinte, in clocote...si usor zboara spre buze furand o sarutare...iar apoi pluteste usor lovit de gulerul  camasii invartindu-se rapid ,cade aproape de siret...dar pleoapa nu-l striveste cu privirea..nici nu il ia in maini pt ca nu vrea sa il faca mai putin alb....se apleaca cu buzele-i roz si sufla fulgul sa zboare liber mai departe spre unde vrea el...fulg alb ca norii...care a face o minune pt o secunda..si face alb in suflet clocotit.