Te vad in ciob de sticla , pictez pe cearsaf, pe ce mi-e la-ndemana caci simt o nebunie zvacnind in tampla..si vreau sa intru in mine pe-o vena..sa o vad in materie..sa o apuc sa o atarn in cuiul din tavan...ca mai apoi s-o pot privi ore la rand..sa pot si eu candva s-o cos pe un tablou…dulce nebunie cand vad frumosu-n lumea ciobita….caci pe el, frumosul…l-au tintuit pe piei, pe file din copac, pe panza..pe cruce,cand vom putea dar tintui-o si pe ea, nebunie ?…cuvintele ne sunt defecte..culoarea, petec sau numar dintr-un cifru ..de as putea sa pictez din tuburi de sentimente, emotii..sa le imbin pe panza si sa se-nchege o inima din ele…sa dainuiasca vesnic ,sa nu moara cand uratul umbreste pe frumos…si sa ne aduca mereu aminte ca el , frumos de tot exista..
No comments:
Post a Comment