S-au stins luminile pe coridorul meu

Pe coridorul meu plin cu tablouri portocalii si galbene s-au stins luminile...Am ramas ingenunchiata intr-un colt pe ciment rece..As fi vrut sa ma intind putin pt a trage covorul calduros din fata mea....dar nu ma mai interesa frigul.Putea sa ma strapunga cu colti de gheata,sa ma transforme in statuie albastra ca sa fiu in contrast cu tablourile portocalii...asa poate un alt pictor putea sa ne picteze intr-un tablou reusit.Tabloul meu de suflet insa s-a coborat de pe tavan, s-a apropiat de mine, si s-a lipit de tampla-mi.Ce gest frumos,ce gest sublim...cand in oglinda din fata-mi vedeam numai urat..tabloul meu portocaliu mi-a intors privirea pt o clipa,m-a mangaiat ca sa-mi aduca aminte de bobul de mustar din mine care a incoltit desi eu nu il vad.N-am cum sa-l vad cand sunt incatusata in camera intunecata.Si vreau sa strig spargeti oglinda.Atunci o frunza s- a nascut din mine si a crescut si a incolacit oglinda mare mincinoasa si a zdrobit-o pana a sangerat.Si am ramas tot cu tampla lipita de tablou in care chip portocaliu de Isus imi zambea.Si s-au stins luminile pe coridorul meu..dar m-a inundat portocaliul din Isus