Flori de caramel

Florile mele de caramel stau cu capul in jos .Le citesc o strofa din inima mea de foc.In inima mea arde o scrisoare din cuvinte amare, cuvintele mi se agata de buze atat de inclestat ca mi le invinetesc,ca mai apoi sa rabufneasca intr-un fum gri urat.Iar florile mele de caramel incep sa picure.Imi picura pe maini,imi picura pe vene.Si ele tac topindu-se fara sa urle, fara sa zbiere.Florile mele de caramel,va urasc ca nu va impotriviti, ca nu puteti lupta .Ma urasc ca va topesc.Urasc ca sunteti de fapt parte din mine,ca uneori ma distrug fara sa zbier , fara sa lupt mai cu furie pentru inima din mine in  care carti de cuvinte dulci trebuie sa odihneasca.Trebuie sa scriu o scrisoare catre cel ce mi-a scris cuvinte amare pe inima.Sa il invit din nou la un duel.Intai trebuie sa vorbesc cu Tata.