Azi

Azi mi s-a frant o aripa cand vroiam sa plamadesc din idei viata pe panza.Creionul scartaia,mana se plictisea,becul imi orbea panza de nu vedeam coca mea de idei.Degeaba..afara era prea gri,inauntru prea artificial de alb.In spatele castelului meu de vene batea dor nebun de alb neartificial,dor de mii de sori sa ii imbratisez si sa ma topesc ,apoi sa curg in rauri in inima Tatalui..sa nu mai trebuiasca sa ma lipesc de calorifer in zile reci.Sa nu mai trebuiasca sa mai aprind becul niciodata.O intrebare m-a strapuns in spranceana:cat pe pamant?Si cat dor mi s-a facut de camera in care vorbesc adesea cu tine.Camera din stomacul meu unde eu sunt spirit si Tu la fel.Unde vorbim uitand de tot, unde vorbim in limbi ce dusmanul meu urat nu le cunoaste.Mi-e dor sa-ti cant si sa ma simt ca unul dintre ingerii Tai care iti sta plecat la picioare .Ce fericit trebuie sa fie...sa iti atinga cu stea din ochi picioarele-Ti sfinte,sa iti poata spuna:Stapane Te iubesc, de mii si mii si sute de mii de ori.Asa de dor mi-e sa Te tin de mana sa ma pierd in brate de Tata, si sa uit ca exista lumea decazuta.Tata, mi-e dor de Tine..azi...mereu