Un inger cu ochi de ape limpezi si brate de titan s-a rezemat de-un stalp de cetate....Un calator l-a intrebat uimit...tu cine esti?Dunamis l-a privit pe om indurerat...eu sunt:Du...namis..Ingerul puternic.Si care iti este slujba?Dunamis sangera..i se fransese o aripa in lupta cu Mila de sine.Eu lupt cand om ca tine isi plange de mila..si uita sa priveasca la Stapanul Meu.Eu ii aduc aminte ca e putere in Cuvant si e putere in Duhul Sfant.
Si-atunci de ce ai aripa infranta, Dunamis..inger puternic?Am aripa infranta caci om ca tine i-a dat frau liber Milei de sine sa ma injunghie..sa nu mai zbor..sa nu mai zboare nici el.Si ce-ai sa faci acum Dunamis?Unde te duci?Astept...sa mor...Nu, dar tu esti puternic!Nu renunta!..Dunamis stai...ce pot sa fac?
Dunamis s-a prabusit in sange de aur....O lacrima brazda obrazul calatorului...se prabusi in tarana..si se ruga:te rog Doamne, iarta-ma ca -mi plang prea mult de mila, ca nu iti stiu Cuvantul si nu Te chem sa vorbim in taina.Dunamis m-a invatat sa nu-mi mai plang de mila...sa ma incred in Tine.Si-a spus amin calatorul..iar pe umeri simtea aripi...credea ca e Dunamis.Dar nu ...erau aripile lui.Acum putea zbura pana la cer s-atinga orice stea..Fusese eliberat.
No comments:
Post a Comment