Pe altar

Tu nu ma vrei plina de lepra fricii, nici cu buze vinete de cuvinte desarte.Tu nu ma vrei cu urechi surde la soaptele Tale,nici cu un creier care se pierde in ceata lumii.Tu nu ma vrei asa...Tu ma iubesti prea mult.Imi saruti mainile pline de lepra,imi acoperi urechile surde, imi iei capul in maini,si ma privesti cu o dragoste ce nu fuge..si ochii mei sunt doua corabii pe marea zdrobirii.Ma prabusesc la picioarele-ti si vreau sa plang oceane, sa iti spun cat de taioase au fost cutitele copilariei,sa iti aduc aminte cum zbieram in mine si ma sfaramam.Dar Tu stii deja.Si acum stiu si eu ca nu a fost vina Ta nici macar o secunda.Tu m-ai tinut de mana mereu.Tu ma vindeci acum.Nu  imi mai legan singura eul meu ranit,nu il mai hranesc excesiv cu coji aspre,crezand ca e datoria mea suprema de a avea grija de mine pentru ca altii uitau.Acum ma aduc pe altar.Ia-ma, fa ce vrei din mine.