Pe picioarele-I

Pe picioarele-I goale imi torn azi  parfumul cel mai scump, imi torn viata,imi torn visul..Imi car in brate oameni din care am fost rupta, si chiar de-s grei ca niste pietre ii asez la tine pe altar.Si vin apoi cu-n sac de rani,pline de puroi , de mucegai...le descopar si I le asez pe piept pe maini si pe picioare...ma stanjenesc caci stiu ca-s ale mele..rusinea ma imbratiseaza crunt,iar cand le vad pe El sangerand..imi vine sa ma-ntorc sa nu Il vad.Dar El nu spune nimic,El ma priveste ,El nu fuge.El sta temeinic langa mine,eu plang si plang si plang... iar plang.Si urlu :cum asa iubire?De ce eu?De ce nu tu?(imi spune El).Inima-mi invatase sa nu creada ca poate fi iubita atat de mult!E-adevarat, pare aproape-o nebunie.Iubirea Lui e ca o stanca ce mari si mari n-o poate darama.Ma uit si tot ma-ntreb parca visand:e-adevarat ?El chiar nu pleaca, nu va pleca?Si Ii sarut obrazul si mor de bucurie,nu stiu cum sa accept asa statornicie,decat plangand apoi adormindu-I pe picioarele-I batute de cuie.