Pe asfalt de Bucuresti

Cand ma plimbam pe asfalt de Bucuresti,priveam vitrinele cu aer burghez.Priveam domnul din curtea cafenelei cum tragea din tigara si isi sorbea cafeaua din moft..dintr-o nevoie de a se fuma si a se bea pe sine...de a se imbratisa si a-si spune: sunt puternic ca ma distrug.Cand de fapt toti trecatorii mergeau pe strada cocosati de juguri grele si se credeau puternici.Unul cu o coama si bocanci de piele se credea aparte, cand in el urla marioneta  respingerii...fusese prea mult catalogat ca fiind 'prea simplu' ..'fara nimic'.O domnisoara urcata pe tocuri surzitoare si ascunsa in haine urlatoare , se ascundea dupa ochelari fumurii si rujul stacojiu.Ce-i drept intorcea gaturile celorlalti subjugati de zici ca toti dansau pe aceeasi coregrafie.Si trec si eu...ca tot am aratat cu degetul...trec si eu sub jugul a ce vor crede ei despre mine...cam simpla fara tocuri sau alte mofturi...insa cumva micita de plasticul din jur...Si vreau sa strig:jos cu plasticul, jos cu jugul!Dar pe mine ma subjuga necurajul, necurajul de a spune :stop!Ma duc la magazin sa cumpar o sticla de curaj pana ma las de cafeaua 'ce ar crede altii'.Intr-o zi voi face manifest.Stiu!Ma voi duce in plina strada si voi picta plasticul lumii, ii voi face sa se uite in oglinda panzei si apoi le voi da o carte in mana:Biblia.