Unde mi-ai disparut copilarie? Te caut la semafor sa vad daca esti inca in traversare sau ai trecut de mult…Parca-ti mai simt parfumul, si rad cand imi aduc aminte de fata ta de ciocolata..degetele de dulceata..picioarele de vanatai..ochii-aeronave ce zboara in infinit si se cred de neinvins..ca domne eu o sa ajung,o sa fac, o sa dreg..Bizar e ca doar prin ele am reusit acum sa ajung macar sa vad deasupra apei..nu stiu unde as fi fost in lipsa lor…Cateodata imi mai place sa le pictez zburand departe de galaxii..si pare atat de real..incat imi vine sa intru in pictura..Imi ramane totusi o speranta..stiu ca privindu-le am sansa ca inr-o zi sa pot merge pe ape.
Ai o surpriza pe blogul meu, iti admir lucrarile!
ReplyDeleteCu drag M.H.